De unde?

 

Roagă-ti si pentru mini părinti că n-am di undi să-i iau. Tari îs nefericită că nu prea mai îs bărbaţi şi n-am noroc în drăgosti! Roagă-ti părinti! 

Mă plimbam prin centrul veci al Iesilor acum câţiva ani, in Piaţa Unirii. Admiram porumbeii şi câteva motociclete clasice când aud pe cineva că strigă în spatele meu: ,,Da şi faci mă Cristi mă!?'' Mă întorc iniţial puţin supărat pentru gălăgia produsă când o zăresc pe Norica, ,,surioara mea'' auto-intitulata; înţelegând că nu am motive de supărare. ,,Uite vin de la cenaclu'', i-am răspuns; ,,da' vorbeşte mai tare dacă se poate, doar ştii că-s cam fudul de urechi şi trebuie să ţipi în halul asta.'' 

Am mers apoi la o cafea într-un restaurant de epoca sa ne povestim cele întâmplate şi să aflu că... nu mai sunt bărbaţi! 

,,Dă mai Cristi, daca-ti zic! Păi eu amu şi să fac, ştii că nu găseşti în zilili noastre ceva di valoare; că unu' cauta bani, altu' sex şi tot aşa! Da' di undi mai pot găsi pi cineva serios? '' ,,Da mai Norica, păi dacă nu e, înseamnă că nu e, fată dragă; asta-i chestiunea cu bărbaţii ăştia! Toţi e nişte porci!'' 

Mă invita să merg cu ea la o mănăstire de lângă Iaşi pentru a se ruga; poate are şi ea noroc cu dragostele astea, mai ştii? 

Trec să o iau pe Norica noastră cu maşina în acea zi a sfârşitului de săptămână. Ne pornim după ce încarca maşina cu păsări, mâncare şi daruri pentru popi, pentru a se ruga şi Dumnezeu chiar să audă rugăciunile do'nsoarei! 

Contemplând priveliştea frumoasă din unghiul camerei mele a doua zi dis de dimineaţă, recunosc vocea Noricai care acoperă liniştea monahala: 

Roagă-ti si pentru mini părinti că n-am di undi să-i iau. Tari îs nefericită că nu prea mai îs bărbaţi şi n-am noroc în drăgosti! Roagă-ti părinti! 

,,Eu mă rog fiica mea, da' trebui si tu să fii credincioasă, să vii la bisericuţă şi să aprinzi lumanari'' îi spune stareţul. 

Săptămâna următoare decidem să mergem cu grupul de prieteni la filamronica, pentru a asculta un concert de opera rock. 

După frumosul concert tragem la un restaurant unde se ascultă muzica de operă; Norica doar-doar îşi va găsi un bărbat (specimen din rasa pe cale de dispariţie); dar nici noi n-am fi refuzat un specimen mai răsărit din rasa în perpetuă înmulţire; că doar nu eram nici gay, şi nici pocăiţi.  

Desfacem noi 4 sticle de vin roşu pe muzica domnului Dvorak când se apropie de masa noastră un tânăr chipeş şi prezentabil, tot cu plete. Se uită la Norica noastră, după care îşi face curaj: 

,,Sărut mana domnişoară. Mă scuzaţi că vin aşa hodoronc-tronc la masa dvs., însă mi-ar face plăcere să veniţi la masa mea; sunt singur şi-am putea discuta una-alta, să ne cunoaştem şi noi aşa, puţin...'' 

,,Şi zici mă gainaruli? Adică cum vii aşa la masă să mă iei? Adică şi, tu crezi c-oi fi vro curvă d-a ta să vin la masa ta, adică să profiţi di mini? Pleacă mă mamaligosuli şi libidinosuli, să nu ti mai întorşi că... amuş eu fac urât!'' 

În weekend, eram cu toţii la mănăstire, când răsună vocea Noricai, la primele ore ale dimineţii: ,,Roagă-ti si pentru mini părinti că n-am di undi să-i iau. Tari îs nefericită că nu prea mai îs bărbaţi şi n-am noroc în drăgosti! Roagă-ti părinti!'' 

Se pare că Norica noastră avea nevoie de ceva mai mult decât credinţa, aprins de lumânări şi venit la biserică... 

Cristian Bodnărescu 

24 martie 2012